INFORMAȚII UTILE

Energia electrică produsă în centrale este transmisă la consumatori prin reţele electrice. Reţelele electrice compuse din linii electrice, staţii de transformare, staţii de conexiuni şi posturi de transformare (care concură la transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatori).

Reţelele electrice, datorită importanţei lor în economia naţională, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să asigure continuitatea alimentării cu energie electrică a consumatorilor (mai ales a consumatorilor de mare importanţă), să prezinte siguranţă în funcţionare, să asigure parametrii calitativi ai energiei furnizate şi prin modul de funcţionare, să determine eficienţa economică a investiţiilor făcute pentru realizarea lor.

Energia electrică este transportată la consumator pe diferite trepte de tensiune, care sunt stabilite pe baza unor criterii tehnico-economice, ţinând seama de pierderile de energie în reţea şi de valoarea investiţiilor. Pierderile de energie în reţea sunt direct proporţionale cu lungimea reţelei şi cu puterea vehiculată şi invers proporţionale cu pătratul tensiunii.

În ţara noastră tensiunile de linie din reţelele electrice de curent alternativ sunt: 0,4 kV; (6 kV); 10 kV; 20 kV; (35 kV), (60 kV); 110 kV; 220 kV; 400 kV. În paranteză sunt trecute valorile tolerate ale unor nivele de tensiune.

După nivelul tensiunii, reţelele electrice se împart în:

• reţele de joasă tensiune (JT), cu tensiuni sub 1 kV;
• reţele de medie tensiune (MT), cu treptele de (6 kV); 10 kV; 20 kV şi (35 kV);
• reţele de înaltă tensiune (ÎT), cu treptele de (60) kV; 110 kV şi 220 kV;
• reţele de foarte înaltă tensiune (FIT) cu nivel de tensiune peste 220 kV.

Transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatori se face prin linii electrice. După scop, liniile electrice se împart în: linii de transport şi linii de distribuţie a energiei electrice.

Liniile electrice de transport asigură transportul spre consumatori a unei cantităţi mari de energie electrică. Liniile de transport pot fi: de legătură între două noduri ale sistemului electroenergetic (asigură interconexiunea staţiilor de transformare ale centralelor electrice) şi de transport a energiei de la un nod, la un centru de consum.

Liniile de distribuţie au o configuraţie mult mai complexă decât cele de transport a energiei electrice. Ele vehiculează puteri mai mici, pe distanţe mai scurte şi la un număr mai mic de consumatori. Nu se poate face o delimitare netă, după nivelul de tensiune, între liniile de transport şi cele de distribuţie a energiei electrice. Liniile de transport a energiei electrice au nivelele de tensiune 400 kV, 220 kV sau chiar 110 kV, iar cele de distribuţie 0,4 kV, 6 kV, 10 kV, 20 kV mergând până la 110 kV sau 220 kV, pentru alimentarea marilor consumatori.

Din punct de vedere constructiv, liniile electrice se împart în: linii electrice aeriene (LEA) şi linii electrice subterane(LES). Liniile electrice aeriene sunt utilizate în general la transportul pe distanţe mari cât şi la distribuţia energiei electrice la mari consumatori, iar cele în cablu subteran, sunt folosite mai ales la distribuţia energiei pe distanţe mici şi în condiţii speciale de traseu. LES au costul mai ridicat.