NOȚIUNI DE BAZĂ

Datorită trecerii curentului electric prin conductoare se produc pierderi de energie (prin efect Joule) care determină creșterea temperaturii acestora, fenomen denumit - solicitare termică.

Creșterea temperaturii unui element de rețea, aparat, echipament peste anumite limite poate determina deterioarea acestuia ca urmare a pierderii proprietăților fizico-mecanice ale conductorului, distrugerii îmbinărilor, degradării izolației ș.a.m.d

Este importantă și durata de menținere a acestei temperaturi mărite. Capacitatea de a rezista acțiunii de solicitare termică se numește stabilitate termică.

Aprecierea influenței diferiților parametri asupra procesului de încălzire se face în trei regimuri de funcționare de bază:

• regimul de durată(continuu, permanent);

• regimul intermitent periodic;

• regimul de scurtă durată.

În regimul de durată, funcționarea receptorului electric este continuă, la o sarcină constantă. Temperatura conductorului crește de la o valoare inițială (fie ea a mediului ambiant în care se găsește) până la o valoare finală, determinată de regimul staționar la care ajunge conductorul, în care degajă întreaga căldură ce se dezvoltă în el.

În regimul intermitent periodic, funcționarea receptorului are loc cu pauze (întreruperi), suficient de scurte pentru ca răcirea conductorului să se producă până la valoarea inițială; căldura dezvoltată de conductor în perioada de funcționare se acumulează în masa acestuia, fiind cedată (transmisă) integral mediului ambiant în perioada de pauză.

În regimul de scurtă durată corespunde funcționării receptorului cu parametri constanți, un timp mai mic decât cel necesar atingerii echilibrului termic, urmat de un repaus cu o durată suficientă pentru ca receptorul să revină la temperatura mediului ambiant.